Gândiți-vă acum, cât e mic, cum ați vrea să-și amintească de părinți copilul dumneavoastră, când va crește

Să ne punem în pielea copiilor noștri și să ne gândim ce își vor aminti ei despre noi și copilăria lor, atunci când vor fi adulți, este un exercițiu interesant. Mai ales când îl punem în oglindă cu ceea ce ne amintim noi în prezent despre copilărie și părinți. În general, ținem minte detalii legate de felul în care ne-au făcut să ne simțim în anumite momente.

Mai ținem minte parfumul hainelor lor, al felurilor de mâncare pe care le făceau special pentru noi, poate al locurilor din casă. Ținem minte reacții pe care le-au avut la un moment dat, anumite gesturi pe care le-au făcut față de noi, detalii fine precum expresii faciale, zâmbete și vorbe pe care ni le-au spus.

Ținem minte tonul vocii și încărcătura fiecărui cuvânt spus la supărare, așa cum o resimțeam când eram copii. Și, după caz, ținem minte liniște și echilibru, sau haos, scandal și distanțare. Căci amintirile copiilor despre părinți sunt adesea legate de emoții intense și evenimente semnificative din perioada copilăriei lor.

Este incredibil cum astfel de lucruri nepalpabile au mai multă greutate peste ani decât lucrurile materiale și cadourile pe care le-am primit de-a lungul anilor.

Pentru unii, când am devenit adulți, amintirile din copilărie sunt oază de liniște sufletească, pentru alții sunt o piatră de moară din cauza căreia trebuie să facă ani de zile de terapie. Căci ce se întâmplă în primii ani de viață lasă o amprentă puternică pentru totdeauna. Bună sau rea, relația cu părinții și familia rămâne pentru totdeauna acolo, o fâșie consistentă din baza formării ca om. Ceva ascuns, care are o influență mare în relația pe care copilul devenit adult o are cu el însuși, cu ceilalți, sau chiar cu proprii lui copii.

Lumea s-a schimbat enorm. În prezent copiii noștri au alte provocări și stilul de viață este total diferit. Însă relația dintre părinți și copii a rămas la fel de importantă, esențială. Acum noi, adulții de azi, suntem în rolul părinților. De multe ori, uităm să facem doi-trei pași înapoi și să avem o privire de ansamblu care să ne ajute să realizăm câtă putere avem în a modela întreaga viața a copiilor pe care i-am adus pe lume. Și cât de puternice sunt cuvintele pe care noi le spunem copiilor noștri, indiferent că sunt bune sau rele. ,,Ești frumoasă și isteață" sau ,,Nu ești bună de nimic, alții cum pot?", rămân undeva acolo, ca pe o bandă înregistrată în subconștient.

Ignoranța față de nevoile emoționale ale copilului, lipsa timpului petrecut cu copilul, lipsa disponibilității de a-i citi seara povești, de implicare într-o banală joacă împreună, de a asculta ce are de povestit, de a-l întreba despre cum a fost ziua pentru el, de a comunica liber, reprezintă tot o formă de abuz a lumii moderne.

Copiii din prezent au nevoie mai mult decât oricând de atenție din partea părinților, de comunicare și de o atitudine echilibrată. Blândețea și înțelegerea pe care părinții le pot oferi echilibrează rapiditatea cu care cei mici au acces și înmagazinează informații de tot felul care se concretizează în influențe. 

Blândețea, disponibilitatea, comunicarea, răbdarea trebuie să existe de când copilul este mic, să facă parte din normalitatea copilăriei sale pe parcursul anilor, pentru ca părintele să nu se trezească la adolescență că nu-și cunoaște copilul și nu este la curent cu problemele cu care acesta se confruntă. Lucru firesc, dacă nu a fost cultivată o cultură a comunicării, o apropiere emoțională, pe parcursul anilor, care nu poate apărea brusc.

Unii adolescenți din prezent, când vine vorba de părinții lor, își amintesc cel mai des că aceștia muncesc mult. Dacă detaliem, își amintesc că în ultimii ani rar au făcut lucruri simple împreună, cum ar fi să iasă la un film. Când vine vorba despre comunicare, își amintesc de țipete frecvente, de o presiune enormă legată în special de rezultatele școlare și de reputația față de vecini: ,,să nu mă faci de râs!", ,,ai grijă ce notă iei!". Își amintesc de o atitudine mereu stresată, nervoasă a celor mari, de tonul vocii imperativ, de acuzații și etichetări. Și exclud orice încercare de a discuta cu părinții despre problemele lor, preferând prietenii sau chiar ,,prietenii online". Așa se explică multe situații, în care părinții află ultimii noutățile legate de viața copiilor lor.

Dacă aveți copii mici, conștientizați importanța relației dintre voi din timpul copilăriei și nu uitați:

* Să le oferiți mereu afecțiune și sprijin. Îmbrățișarea zilnică a copilului este un gest mic, dar plin de încărcătură emoțională;

* Spuneți-le cuvinte încurajatoare când au nevoie, s-a dovedit faptul că încurajarea este mai eficientă decât critica în educația copilului;

* Petreceți timp împreună. Jocurile, excursiile sau serile petrecute în familie, contribuie la crearea amintirilor pozitive și la consolidarea legăturii dintre părinți și copii.

* Comunicați zilnic. Comunicarea deschisă și ascultarea atentă pot contribui la înțelegerea nevoilor și sentimentelor copiilor și influențează major relația lor cu părinții.

* Nu renunțați la reguli și la disciplină, deoarece nu există educație fără ele, dar nu uitați că modul în care acestea sunt aplicate poate influența amintirile și personalitățile copiilor. O abordare calmă dar fermă, echilibrată și mereu justă contribuie la formarea unui sentiment de siguranță și a înțelegerii valorilor pe care doriți să le insuflați copiilor pentru toată viața. Țipetele și constrângerea de a urma regulile doar pentru că trebuie, fără explicații, duc la anxietate, iar copilul va fi mai preocupat de găsirea unor soluții prin care să le fenteze decât să le conștientizeze și să le aplice, chiar și când nu sunt părinții de față.

* Suportul părinților în ceea ce privește școala, educația, implicarea în activități școlare și încurajarea performanțelor școlare pot influența părerile și amintirile copiilor despre perioada lor de școlarizare.

* Aniversările, sărbătorile, momentele speciale și evenimentele familiale pot rămâne adânc întipărite în amintirea copiilor, contribuind la formarea identității lor. Comportamentul adulților din aceste momente are un puternic impact emoțional, pozitiv sau negativ.

* Un mediu de acasă echilibrat, în care se încurajează comunicarea deschisă și sinceră poate duce la amintiri pozitive și la dezvoltarea unei relații sănătoase între părinți și copii. Este cel mai bun punct de plecare în viață deoarece exclude traumele din copilărie și favorizează dezvoltarea unei personalități echilibrate.

Vă invit să postați comentarii despre acest subiect AICI.