Cum nu-i ușor să fii dramaturg, i-aș putea număra pe degete pe cei care reușesc într-adevăr să se ridice la înălțimea și calitatea unui text armonios în zilele noastre, un text care să fie interesant și mai puțin comercial, în care să te poți intersecta mai întâi cu meridianele gândirii și sentimentelor sincere ale autorului și mai apoi cu toate nuanțele ce țin de standardele unui conținut corect din punct de vedere literar.
Am simțit cum toate aceste lucruri se regăsesc în piesele lui Radu Herjeu, un om pentru care dramaturgia nu-i un mijloc de a oferi materie de lucru regizorilor (deși piesele sale ar putea bate ușor orice spectacol care umple sălile la TNB azi dacă în teatru ar prima performanța, nu interesul), ci un mod de a ajunge mai aproape de oameni, de a le împărtăși o parte din ce are el mai frumos în mod sincer, profesionist și nealterat de vreun interes egoist, altul decât acela de a fii fericit odată cu cei pe care îi face fericiți.
Ca prieten, i-am citit o parte din piese, iar primul gând a fost să mă întorc la ceea ce cunoașteam eu în limitarea mea a însemna un text dramatic. Și da, nu remarcasem în niciuna dintre cele citite anterior această împletire armonioasă, dinamică a mai multor tipologii de emoții și senzații intense, o calitate rar întâlnită a unui dramaturg, în care elementele unei tragedii, comedii și a unei drame să se succeadă atât de bine și să creeze un univers comun în mintea cititorului, un spațiu în care niciuna nu cântărește mai mult decât cealaltă iar echilibrul este omniprezent și nu obosește pe spectator.
Piesele sale nu conferă efectul de laitmotiv, niciun personaj nu va fi la fel de la un text la altul, conflictul nici atât iar ideile împărtășite vor avea întotdeauna scopul să îl determine pe cititor să își pună întrebări, să reflecteze, să extragă esențialul pe care autorul nu s-a străduit vreodată să îl integreze altfel decât prin replici originale și inteligente.
Radu este dramaturg, jurnalist, poet și eseist, deși s-ar mulțumi să îi spui om, un om care nu cere prea mult de la lumea în care a venit înțelegând că nu totul depinde de el, dar care știe că atât cât va trăi, va încerca să o facă mai frumoasă, mai puțin meschină și lipsită de vitalitate.
Toate acestea capătă și mai mult sens în contextul în care recent, Uniunea Scriitorilor din România Și Muzeul Național al Literaturii i-au conferit lui Radu Medalia de Bronz la cel mai mare Concurs Național de Dramaturgie din ultimii ani în România. Piesa ’’O viață obișnuită din viața Sfintei Madam Popescu’’ i-a convins pe jurații Lucia Verona (președinta Filialei de Dramaturgie - Uniunea Scriitorilor din România), Adrian Mihalache (scriitor și critic de teatru), Ana Maria Nistor (critic de teatru), Ioan Cristescu (director al Muzeului Național al Literaturii) și Gabriel Fătu (director al Teatrului Dramaturgilor Români) că merită Premiul III anul acesta, făcând concurență pe podium alături de piesele regizorului Andrei Măjeri.
Radu urmează să fie premiat mâine la Muzeul Național al Literaturii Române, în cadrul unei întâlniri festive, și chiar dacă presa și televiziunea românească gem sub greutatea unor celebrități și vedetuțe apărute ca prin minune și fără merite adevărate, performanțele sale îl fac în continuare vizibil și de neînlocuit.
Petruț Rizea