Aud de ceva ani că ar trebui schimbat curriculumul, investit în formarea profesorilor, alocat buget diferențiat școlilor pentru a diminua discrepanța accesului la educație, am auzit chiar, zilele trecute, că poate ar trebui schimbată perspectiva profesorului asupra planului de lecție și să aloce mai mult timp, energie și resurse pentru învățare în detrimentrul predării...

Rezultatele proaspete ale testelor PISA stârnesc în mine o reflecție profundă asupra stării actuale a sistemului educațional românesc. Este evident că nu putem privi doar cunoștințele dobândite, ci și modul în care acestea sunt transmise, asimilate și evaluate... Mă tot gândesc la modul în care componentele individuale - predarea, învățarea și evaluarea - se împletesc și interacționează ca într-un dans complex și perfect sincron, influențând parcursul educațional al fiecărui elev.

Mă întreb dacă abordarea actuală este cu adevărat echilibrată și adaptabilă la nevoile specifice ale elevilor. Profesorii, ca și ghizi în această călătorie educațională, ar trebuie să fie mai spontani în ajustarea metodele de predare în funcție de diversitatea de abilități și stiluri de învățare ale elevilor lor? Oare ar fi esențial să nu vedem învățarea ca pe un act unidirecțional, ci să încurajăm o participare activă și explorare din partea elevilor pentru a stimula curiozitatea și setea de cunoaștere?

Cu toate acestea, poate o adaptabilitate reală trebuie să fie reflectată și în structura curriculumului. Nevoile societății se schimbă, iar curriculumul ar trebui să se adapteze pentru a pregăti elevii pentru provocările contemporane. Însă, oare suntem pregătiți să facem aceste schimbări într-un mod cu adevărat profund, sau rămânem prizonieri ai unor metode vechi care s-ar putea să nu mai răspundă nevoilor actuale?

În ceea ce privește evaluarea, mi-am pus întrebări asupra rolului său – o temă ce m-a frământat și pe care am abordat-o și în lucrarea de absolvire a programului de leadership educațional. Ar trebui evaluarea să fie mai mult decât o simplă măsură a performanței? Ar trebuie să recunoaștem abilitățile și progresul fiecărui elev și să evităm să le punem presiuni excesive? O evaluare echilibrată, adaptată la particularitățile fiecărui elev, ar putea să ofere o viziune mai cuprinzătoare asupra dezvoltării lor și să îi încurajeze să exploreze, să învețe și să se dezvolte.

Parcă suntem cu toții puși în fața unei oglinzi care reflectă realități complexe și provocări profunde în sistemul educațional, iar Rezultatele PISA 2022 aduc în prim-plan nu doar slabele rezultate, ci și aspecte legate de siguranța și binele emoțional al elevilor.

Întrebarea rămâne: "Ce ar trebui să facem și cine ar trebui să acționeze?"

În esență, mă gândesc că o abordare adaptabilă și echilibrată ar trebuie să fie rezultatul unui efort colectiv. Profesorii, părinții, directorii școlari și autoritățile educaționale ar trebuie să colaboreze într-un parteneriat autentic pentru a crea un mediu educațional care să pună în centrul său nevoile individuale ale fiecărui elev corelate cu ,,nevoile vieții,,.

Au elevii un rol esențial în acest proces? Ar trebui să devină parteneri activi în propria educație, să își exprime nevoile și să fie implicați în deciziile care îi privesc? Dezvoltarea abilităților critice, creativitatea și gândirea independentă ar trebui să fie încurajate și integrate în curriculum pentru a-i pregăti nu doar pentru teste, ci și pentru provocările complexe ale vieții.

Profesorii, ca facilitatori ai învățării, au acces gratuit la resurse și formare continuă pentru a adopta metode de predare inovatoare și pentru a răspunde diversității nevoilor elevilor? Curriculumul poate beneficia de ajustări pentru a se potrivi mai bine cu cerințele secolului XXI, punând accent pe dezvoltarea competențelor cheie și adaptarea la schimbările tehnologice și sociale.

Au părinții un rol esențial în susținerea copiilor în procesul educațional? Comunicarea deschisă cu școala și implicarea în activitățile educaționale pot contribui la o înțelegere mai profundă a nevoilor și aspirațiilor elevilor.

Au directorii școlari și inspectorii școlari responsabilitatea de a crea un mediu școlar sigur, incluziv și stimulant? Dezvoltarea unor politici și practici care promovează siguranța și bunăstarea emoțională a elevilor ar trebui să fie prioritare? Evaluarea constantă a performanțelor școlare și implementarea unor reforme adecvate sunt, de asemenea, esențiale?

Sistemul educațional în ansamblu ar trebuie să se adapteze la schimbările din societate și să încorporeze feedback-ul din rezultatele testelor PISA în procesele de îmbunătățire. Este nevoie de o abordare holistică, care să îmbine aspectele academice cu cele sociale și emoționale ale educației.

Îmbunătățirea performanțelor la matematică și științe nu poate fi realizată doar prin modificări ale conținutului academic, ci și printr-o abordare care să ia în considerare starea practică, fizică, emoțională și fizică a elevilor. Așa cum am menționat, educația nu poate fi eficientă fără ca elevul să se simtă conectat la întreg procesul de învățare și să aibă resursele necesare pentru a face față cerințelor academice. Devine responsabilitatea întregii comunități educaționale să creeze un mediu propice dezvoltării integrale a fiecărui elev.

Este fundamental să ne asigurăm că elevii beneficiază de condiții de sănătate adecvate, inclusiv o nutriție echilibrată și acces la servicii medicale. Elevii care se confruntă cu probleme de sănătate pot întâmpina dificultăți în a-și concentra atenția și a absorbi informația în mod eficient.

Și totuși, componenta emoțională a procesului de învățare este la fel de importantă. Elevii trebuie să aibă un mediu sigur și susținător în școală pentru a-și dezvolta încrederea în sine și pentru a aborda în mod pozitiv provocările academice. Programul școlar ar putea include strategii pentru gestionarea stresului și dezvoltarea abilităților socio-emoționale.

Aspectul fizic-sănătos al stării elevilor este la fel de semnificativ. Pauzele regulate, activitățile fizice și o atmosferă de învățare interactivă pot contribui la menținerea nivelului de energie și concentrare al elevilor pe parcursul zilei școlare. Abordarea holistică a sănătății elevilor poate aduce beneficii semnificative în ceea ce privește rezultatele academice și implicarea lor în procesul de învățare.

De asemenea, trebuie să ne amintim că nu toți elevii învață în același mod. Diversitatea stilurilor de învățare ar trebui să fie luată în considerare în procesul de predare pentru a se asigura că fiecare elev are oportunitatea de a își valorifica întregul potențial. Integrarea unor metode inovatoare și personalizate în procesul educațional poate contribui la crearea unei conexiuni semnificative între elev și resursele didactice.

Momentan, nu pare să avem o soluție unică, ci mai degrabă o necesitate de acțiune colectivă.

Prof dr. Ioana N. Rădulescu
Director adjunct LTDMM