România nu este a noastră, este a celor care au unit-o într-una singură

E trist cum n-au existat momente în viața mea de până acum în care să pot spune cu capul sus că sunt român. România nu este a noastră, este a celor care au unit-o într-una singură, a celor ce au plecat către război lăsându-și copiii plângând în urma lor, a miilor de văduve ce au privit cu dor spre ușă sperând ca omul lor să apară teafăr de pe front și să le îmbrățișeze.

Ei sunt românii care, dacă ar mai trăi, ar merita să spună astăzi că sunt români.

Nu am cum să fiu bucuros azi când știu ce mentalități toxice bântuie România de zeci de ani și când văd cum ne caracterizează din ce în ce mai mult egocentrismul, individualismul și indiferența, reflectate în toate tragediile și neajunsurile din urmă și din prezent.

Nu, nu sunt pesimist și nici nu vreau să stric bucuria celor din jurul meu, dar nu pot să nu observ că este un salt uriaș între mândria noastră și realitatea cruntă din spatele ei.

Petruț Rizea