Îmi amintesc că în copilărie una dintre întrebările pe care i le adresam mamei, atunci când trebuia să mergem să facem vreun control de rutină la medic, era: ,,Este o femeie?". Dacă răspunsul era afirmativ, mă simțeam mult mai liniștită, știam că voi avea de-a face cu o ființă caldă, zâmbitoare, calmă, care poate va și glumi puțin cu mine, sau care îmi va vorbi ca propriului copil. Bărbații medici erau ceva mai reci, tăcuți și mai puțin prietenoși în abordare.

La fel se întâmpla într-o varietate de situații, de exemplu când mă trimiteau ai mei la piața din cartier, să iau ceva ce lipsea din casă, iar mâncarea era deja pe foc. Vânzătoarele erau mămoase, mai zâmbitoare și mai prietenoase cu copiii.

Ce ne arată dovezile științifice

În facultate, acum 20 de ani, am învățat că nu era întâmplător. Este dovedit științific că empatia femeilor este mai puternică decât a bărbaților pe toată planeta, indiferent de zonă, educație sau cultură. 

Ultimul studiu amplu în acest sens a fost realizat în anul 2022 de Universitatea Cambridge din Marea Britanie. Ne demonstrează că tendința la nivel global este aceeași, femeile sunt mult mai empatice decât bărbații, iar rezultatele au fost publicate de CNN, acum 11 luni:

Indiferent de locul în care trăiesc în lume, indiferent de influențele lor culturale sau familiale: în general, femeile sunt mai bune la empatiza cu alte persoane decât bărbații, potrivit unui studiu publicat luni în jurnalul PNAS.

Cercetătorii, de la Universitatea Cambridge din Marea Britanie, au spus că studiul este cel mai mare de acest gen până în prezent, care analizează o anumită formă de empatie - ceva ce oamenii de știință numesc „teoria minții” sau „empatie cognitivă”.

Empatia este o calitate importantă deoarece guvernează modul în care oamenii interacționează social și influențează modul în care se dezvoltă relațiile lor personale.

Autorii studiului au lucrat, în cadrul cercetării, la Universitatea Cambridge şi la Universitatea Harvard din Statele Unite, la Universitatea Bar-Ilan şi la Universitatea Haifa din Israel, precum şi în Italia, la IMT School for Advanced Studies Lucca, notează BusinessMagazin.

Combinând rezultatele lor cu eşantioane mari de pe diferite platforme online, autorii studiului au reuşit să strângă rezultate de la aproape 306.000 de persoane din 57 de ţări, printre care Argentina, Croaţia, Egipt, India, Japonia şi Norvegia.

În 36 de ţări, femeile au obţinut, în medie, scoruri semnificativ mai mari decât bărbaţii în ceea ce priveşte empatia cognitivă. În 21 dintre ţări, scorurile femeilor şi bărbaţilor au fost similare.

Nu a existat nici măcar o singură ţară în care bărbaţii să fi obţinut scoruri mai bune, în medie, decât femeile.

Mai sunt oare femeile mult mai empatice decât bărbații, în România?

Nu știu ce scor ar fi primit România, dacă ar fi fost inclusă în studiu. La întrebarea din titlu am reflectat în ultima vreme, după mai multe experiențe care mi-au demonstrat că femeile din țara noastră nu mai sunt chiar atât de empatice. Ba chiar, în anumite situații, bărbații par să fie ceva mai empatici.

Redau câteva exemple. Săptămâna trecută am mers la salon. Am așteptat-o puțin pe coafeza mea în zona din mijloc, cu fotolii, măsuță, cafea, apă și reviste. În dreapta este spațiul destinat femeilor, în stânga este frizeria. Apare un puști de vreo 10-11 ani. Este însoțit de tatăl său. O caută pe Crina, au programare ,,chiar acum", zic ei. Apare Crina, 40-45 de ani, coafată, aranjată, așa cum sunt tot timpul femeile care lucrează la saloane. Cei doi zic ,,Sărut-mâna!". Crina nu schițează niciun zâmbet, doar dă discret din cap în semn de salut și începe direct: ,,Haideți că ați întârziat 3 minute! Să știți că dacă se făceau 5 nu vă mai primeam, abia aveam timp să fumez și eu o țigară până la următorul client, că și eu sunt om, nu pot să stau aici în picioare să aștept după unul, după altul. Dacă sunt nervoasă e posibil să vă rad în cap!". Tatăl zâmbește fâstâcit. Crina e serioasă: ,,Vă rad pe amândoi în cap dacă mai întârziați."

Da, știu că o să gândiți că au fost doar glume. Din păcate, după prima nu a mai zâmbit nimeni, iar Crina n-a părut deloc că glumește. Tatăl a rămas pe un scaun cu ochii pe copil, iar copilul a mers până la scaunul frizeriei cu o privire semi-speriată, căutând parcă răspunsul la întrebarea: Tati, sigur rămânem?

Alt exemplu. Când am ceva de făcut din zona foto-promoționale, prefer să lucrez cu un magazin (care face parte dintr-un lanț), amplasat din mall. Au adresă de e-mail și număr de whatsapp, pe care l-am folosit de câteva ori ca să le trimit la fața locului din telefon fișierele cu diplome de printat. Vânzătorul este un bărbat în jur de 30 de ani, cu o atitudine ok. De data aceasta, am avut de imprimat un logo pe un tricou. I-am scris pe whatsapp în timp ce eram acasă, să aflu dacă ei pot imprima și pe tricoul clientului, cât durează și cât costă. Am primit toate informațiile, a rămas să merg să rezolv zilele următoare, iar conversația s-a încheiat frumos, cu ,,Mulțumesc, o zi plăcută și dvs".

În ziua în care mi-am propus să ajung acolo, mi-am dat seama că nu știam în ce format ar trebui să le furnizez logo-ul și revin cu whatsapp cu un mesaj: ,,Bună ziua, mă pregătesc să plec spre dvs cu tricoul pentru imprimare, îmi spuneți vă rog în ce format este necesat să vă trimit logo-ul? Mulțumesc!". Mesajul apare citit.

Continui să lucrez în jur de o oră, dar nu vine niciun răspuns. Până la urmă îmi pregătesc logo pe e-mail în 3 formate și plec spre magazin. Acolo, niciun client, iar în fața calculatorului era o doamna plictisită și încruntată. Îi explic și zice: ,,Da, am văzut pe whatsapp." Ok, genul care citește, dar îi este silă să răspundă. De evitat în orice fel de colaborare. Din fericire, în timp ce mă gândeam să plec ca să rezolv ce am de făcut într-un loc cu oameni care-mi inspiră încredere, apare și vânzătorul pe care îl știam, iar doamna pleacă. Îmi spune că este noua colegă, din tura de dimineață. Cu aceeași atitudine comunicativă și interes pentru activitatea sa, el rezolvă imprimarea într-o oră, îmi capsează bonurile și la final nu uită de formulele de politețe.

Ieri, am intrat într-o mercerie. Da, mai există! Mare și frumoasă, ca un magazin cu minunății. Cu multe rafturi pe care erau expuse tot felul de materiale, panglici, mărgele, șnurulețe, bretele la metru din strasuri argintii, aurii și ornamente vestimentare din diferite materiale. Erau și clame cu perle și catarame din metal strălucitoare de toate felurile. Tiare pentru mirese și tot felul de bentițe. Să nu ai nevoie și tot te uiți!

Aproape odată cu mine, dar în fața mea, au intrat o mamă cu fiica de 12-13 ani. Fata era genul de copil mai timid, cu ochelari. Amândouă păreau cu bun-simț și niciun semn nu lăsa de înțeles că ar fi putut fi ceva în neregulă cu ele, astfel încât să-ți dorești să nu-ți treacă pragul. Vânzătoarea, la 50-55 de ani, cu ochelarii pe vârful nasului și buza de sus puțin încrețită o întreabă pe mamă ce dorește, dar cu privirea o fixează pe fată, pe deasupra ochelarilor. Fata aștepta să termine mama și în timpul acesta, ochii îi erau ațintiți pe un raft la un sul de zale aurii, disponibile la metru. Întinde un deget și le atinge (cel mai probabil de aceea erau expuse în zona clienților, la îndemâna oricui). Imediat vânzătoare i se adresează direct, pe un ton tăios: ,,Să nu cumva să le rupi!". Fata retrage imediat mâna și se blochează. Mama fetei îi răspunde vânzătoarei: ,,Nu, cum să le rupă? Doar se uită.". Vânzătoarea rupe bonul și-i dă produsul cumpărat mormăind și privind-o în continuare pe fată: ,,Lăsați, dacă o lăsam le desfăcea și le rupea!". Am plecat și eu scârbită de atitudine, odată cu mama și fiica, renunțând să mai cumpăr ceva de acolo. 

Ura nejustificată față de copii pe care o emană unele persoane mi se pare foarte gravă. Și nu doar față de copii. De multe ori, față de colegele de muncă, față de prietene bune cărora le zâmbesc când sunt prezente dar le critică în lipsă, sau față de propria familie, multe femei au o atitudine foarte răutăcioasă, care rar poate fi observată la bărbați, ei preferând să discute despre fotbal, mașini, pescuit sau femei, în locul bârfei acide despre amici,colegi sau familie.

Dacă tot eram în mall am intrat să iau câteva produse dintr-o drogherie. În fața mea, la coadă, două doamne. Una dintre ele dă din cap aprobator și mai zice câte un ,,vai de mine", cealaltă nu vorbește despre rețete de zacuscă sau dulceață, ci își face cu ou și cu oțet soțul, apoi fiul, nora și nepoata, despre care spune că este clasa a VI-a. Pe nepoată o numește ,,o cățea mică". Tirul de săgeți și de energie negativă pare de nestăvilit. Nu trebuie să asculți prea mult ca să-ți dai seama că sunt doar exagerări. Lipsesc empatia, iubirea necondiționată și atitudinea înțeleaptă. 

Voi ce părere aveți, femeile din România au rămas la fel de empatice? Comentariile pot fi postate AICI.