Puterea exemplului în relația părinte-copil, despre care am scris atât de mult, este foarte importantă pentru educație. Dar există și excepții, când este mai bine să funcționeze fix pe dos!

Acele excepții în care copilul nu a avut ce exemplu să ia de la părinți. Poate au fost niște părinți care și-au crescut copiii într-o atmosferă agresivă, s-au certat și s-au jignit ani de zile.

Sau părinți care nu și-au arătat deloc afecțiunea, nu i-au spus niciodată ,,te iubesc" ci doar ,,nu ești bun de nimic".

Sau părinți care au lipsit total din viața lui, din cine știe ce motive. Pot fi multe situații...

Și cu toate acestea, copilul poate avea forța de a nu se lăsa copleșit de traume și de a-și depăși condiția. A reușit să se descurce cu școala și să cunoască succesul profesional, sau și-a făcut propria familie extrem de diferită de ceea ce a trăit în copilărie. Poate a devenit la rândul său un părinte bun, care își apreciază la rândul său copilul și nu ezită să i-o arate zilnic, în loc să urmeze exemplul părinților agresivi.

Cele mai apropiate modele pozitive pentru acești copii sunt profesorii. Este important să le insuflăm copiilor încrederea că întotdeauna există posibilitatea de a schimba lucrurile in bine, iar barierele cauzate de traumele copilăriei pot fi depășite!

De foarte multe ori, copiii cu probleme grave în familie își găsesc refugiul la școală! Un profesor care nu etichetează și penalizează din prima un copil care întârzie frecvent, sau vine murdar, ci încearcă să-și dea seama care este cauza acestor efecte, poate ajunge să cunoască situația și poate vedea lucrurile diferit.

Uneori aprecierea, înțelegerea și încurajarea unui copil cu potențial imens, dar care este ,,tras în jos" de sărăcie, de violența de acasă sau de alte situații familiale delicate, îl poate salva.

Un profesor inspirat poate fi ,,macazul" din viața unui copil cu probleme!