În legătură cu acest subiect, nu sunt modest când spun că îmi predau orele de Dezvoltare Personală cu seriozitate și aleg cu atenție conținuturile pentru fiecare lecție. Probabil că și implicarea mea vizibilă în desfășurarea acestor activități, pe lângă cea manifestată la Sfânta Română și la Sfânta Matematică, a contribuit la progresul lor și la creșterea interesului acordat pentru un obiect de studiu care nu ocupă mai mult de o oră în tot programul unei săptămâni de școală.
Astăzi am vorbit despre oameni, despre asemănări și deosebiri. Am întrebat prin ce ne asemănăm, care sunt acele lucruri care ne aduc împreună. Mă așteptam la răspunsuri comune, mă pregăteam să aud cum toți avem picioare, mâini, urechi, gură și nas. Dar mi-am setat așteptările cam jos, fiindcă una dintre eleve s-a ridicat și mi-a spus, pe o voce ușor tremurândă, cum principalele lucruri care ne aseamănă sunt sentimentele, și că atunci când creștem mari, căutăm alți oameni care să aibă grijă de ele, noi fiind atunci ''copii mai mari și cu mai multe greutăți".
Am stat puțin pe gânduri, m-am așezat la catedră și am simțit nevoia să respir, să respir adânc și să las profunzimea unui astfel de răspuns să îmi provoace fiori, așa cum a și făcut-o.
Petruț Rizea