Toamna se numără

filele din catalog,

testele inițiale,

fețele acre,

ochii dați peste cap

și nasurile până în tavan

atunci când intri tu, 

dată cu parfum de pâine caldă,

prea mult pentru nasurile fine

care se strâmbă în preajma

copiilor cu CES,

copiilor de etnie rromă,

copiilor făcuți pentru alocație...

(cum îi numesc unii).

Și uite-așa, te întorci în clasă,

unde sunt îngrămădiți toți copiii respinși,

știi că unii dintre ei vor rămâne analfabeți

pentru că nu pot sau nu vor mai mult,

pentru că așa au văzut la părinții lor,

pentru că și părinții lor au trecut clasa 

fără să știe a citi și a scrie, din milă,

știi că vor urma același drum

(dacă nu vor fi scoși dintr-un anumit mediu)

dar speri că măcar vor fi oameni muncitori

și vor învăța, cel puțin, omenia și bunătatea.

Așa că, îi ghiftuiești în fiecare zi 

cu felii proaspete de pâine caldă,

sperând că îi vei crește mari 

și că pâinea nu se va termina niciodată.

Angela Stănilă 19 septembrie 2019

 

(Nu vreau like-uri, nici inimioare, eu doar scriu. Și nu scriu doar cu rimă și nu scriu doar dulcegării, eu scriu ce simt!..."ca să stiț' ! '' 

A! Și cui nu-i place, să caute bancuri si alte cele de citit pe facebook!)

---