Am parcat chiar pe latura cu strada Drumul Taberei, între restaurantul cu grill și intersecția cu str. Brașov. Cine cunoaște zona știe că te învârți puțin până găsești loc de parcare. Am găsit unul pe la mijlocul distanței și am depășit mergând ușurel, cu 2 km la oră, un tânăr care se afla în zona mașinilor. Mi-a atras atenția faptul că în ciuda caniculei era îmbracat cu un hanorac gros, de toamnă, cu mâneca lungă și glugă. Până am parcat noi s-a apropiat și am văzut că avea un comportament ciudat. Parcă vorbea cu fiecare mașină pe lângă care trecea și părea că are un obiect în palmă cu care dorea să facă ceva. Nu am coborât. A ajuns în dreptul mașinii noastre și s-a oprit ca și la celelalte. Era practic la geamul nostru acum. Avea în jur de 18-20 de ani, înalt și solid pentru vârsta sa, dar cu față de copil. Ochelari de vedere, haine curate, care păreau de calitate.
Stătea orientat spre noi, mișcând doar ochii în toate părțile și vorbea încruntat și repede, cu salivă ieșindu-i din gură. Nu am înțeles ce spunea. A scos din buzunar o brichetă de metal, a ridicat-o și a început să o aprindă lângă mașină. Apoi ne-a fixat cu privirea prefăcându-se că este o armă și mimând că trage. Primul impuls a fost să anunț poliția, gândindu-mă că băiatul acesta vizibil ,,tulburat", care sigur nu era omul străzii, se află pe un trotuar al parcului, o zonă în care ajung zilnic sute de copii, mulți singuri. Doi trecători s-au oprit pe trotuar privindu-l și unul a scos telefonul să sune. Am văzut că se fac deja apeluri, a văzut și el. I-am făcut o poză. Imediat a grăbit pasul spre intersecția cu str Brașov, semn că nu era chiar atât de ,,tulburat" încât să nu-și dea seama ce se întâmplă. Am coborât din mașină și mergând spre parc am încercat să ne dăm seama încotro se duce. Am văzut că a ținut pasul întins, trecând în depărtare, dincolo de intersecție. Poate s-a dus acasă.
Am intrat în parc și am mers pe alei în jur de 500 m, până la locul întâlnirii. Pe alei, copii cu bunici dar și mulți copii de 12-14 ani singuri, cu biciclete sau în grupuri mici, la joacă. Parcurgând această distanță am trecut și pe lângă doi bărbați care păreau la fel de ,,tulburați". Unul pe bancă, cu picioarele întinse pe alee, trebuia să-l ocolești, dar oricum nu-ți doreai să te apropii, mai ales că părea activ. Privirea și comportamentul său vorbeau de la sine. Altul, mult mai încolo, era în agonie întins pe spațiul verde, ca un zombi rătăcit.
Am ajuns în zona în care aveam întâlnirea și m-am bucurat că cel puțin acolo atmosfera era ceva mai liniștită. A trecut și o patrulă de la poliția locală. O femeie și un băiat foarte tânăr și slăbuț, îmbrăcați în uniforme.
După 5-10 minute se aud urlete puternice în apropiere. Veneau din afara parcului, de pe latura cu strada Brașov. Pe trotuarul celălalt, chiar în fața bisericii Sf. Vineri, un bărbat urla spre cineva aflat la aproximativ 20 de metri distanță și își agita mâinile. Persoana la care urla era băiatul cu ochelari și brichetă, care mimase mai devreme că ne împușcă. Acesta lua pietre mari de pe jos, chiar bolovani aș spune și îi arunca cu putere spre bărbat. Pietrele zburau pe trotuarul intens circulat (evident nu mai trecea nimeni), pe lângă mașinile parcate, paralel cu șoseaua pe care se circula normal.
Am văzut câțiva oameni care erau mai aproape de zona respectivă cu telefoanele și bănuiesc că s-au mai făcut niște apeluri.
Bărbatul ,,atacat" la un moment dat a început să-i răspundă cu aceeași monedă și să arunce și el cu pietre, apoi a luat-o la fugă spre tânărul cu ochelari, spre intersecția cu mall-ul. Au ieșit din raza noastră vizuală.
Am avut în jur de 10-15 minute de normalitate, până când liniștea a fost risipită de alte urlete, de data aceasta la 10 metri distanță. Pe o alee au apărut un bărbat foarte furios, care mergea înțepat și vorbea extrem de tare și după el alerga un băiețel de vreo 10 ani. În urma băiețelului, patrula de poliție locală de mai devreme, ridicând din umeri, cu fețe îngrijorate, care păreau depășiți de situație. După ei, câteva persoane adulți și copii, nu mi-am dat seama dacă erau implicați în ceva sau doar curioși.
Bărbatul extrem de furios din fruntea grupului era tatăl băiețelului care îl urma. Înjura (foarte rău și tare, cu expresii pe care copiii nu ar trebui să le audă) și îi insulta inclusiv pe polițiști. Nu am să redau expresiile, ideea e că îi făcea incapabili. Se pare că fiul său pățise ceva și tatăl spunea că s-a săturat să le explice, să le ceară ajutorul, că o să treacă el la fapte, că își va face dreptate singur. Îi spunea copilului să fie atent și dacă-l vede pe cel pe care îl căuta să i-l arate. Au trecut val-vârtej pe lângă noi, urmându-l pe bărbatul aflat în căutare.
După aproximativ 30 de minute același grup, dar de data aceasta cu patru polițiști care mergeau în urma tatălui furios care părea că se mai calmase puțin, a trecut înapoi. Un polițist scria ceva din mers, bărbatul din frunte mergea fără să se uite la ei oricum și dădea din mână a lehamite.
În partea opusă, patru fete de 13-14 ani, cu top deasupra buricului și pantalonași foarte scurți de blugi fac poze și tik-tok-uri. Pe spațiul verde un grup de copii și mai mici se joacă singuri, au avioane. Instinctul matern mă determină să-mi fac griji pentru ei...
În ciuda cadrului descris mai sus, eu am avut în final o întâlnire plăcută în parc. M-am bucurat să-mi revăd prietena și de ce nu să trec printr-un loc în care veneam des cu familia mea într-o perioadă.
Dar am plecat cu două mari concluzii:
1. Lucrurile sunt în schimbare și situația pare că scapă de sub control. Anumite probleme sunt din ce în ce mai vizibile la fiecare pas, la orice oră. Le ,,vedem" pe stradă, în școli, în parcuri. Te fac să simți teamă, îngrijorare și să ai sentimentul că ești supus(ă) riscului, pe cont propriu. Care este următoarea etapă, o nouă ,,normalitate"?!
2. Parcul nu (mai) este locul în care să-ți lași copilul singur la joacă sau la plimbare, după părerea mea. Dacă aveți copii pe care îi lăsați să meargă singuri prin parcuri pe care le știați liniștite și sigure, vă recomand să mergeți din când în când într-o scurtă plimbare. Nu aveți ce pierde, în cel mai bun caz vă relaxați și asigurați în același timp că totul e bine.