Încă din prima zi, copiii au nevoie de timp, dragoste, de bucurie și de cuvinte. Dacă intervine un dezechilibru între nevoile lor și ceea ce primesc, apare suferința morală.
Cum o recunoști, cum știi că ceva se întâmplă? Iată câteva dintre primele semne: disfuncții digestive, pierderea poftei de mâncare, a somnului sau somn agitat, apatie, pierderea bucuriei de a se juca, de a vorbi, de a face zgomot (da, tărăboiul se încadrează la comportament normal), întârzierea reacțiilor, indiferență față de jucării, obiecte și cei din jur, privirea în gol.
Detalii, care poate sunt trecute cu vederea, mai ales în cazul copiilor mici, dar care de cele mai multe ori, odată recunoscute și interpretate, duc la restabilirea echilibrului.
Educația socială, dezvoltarea inteligenței emoționale și a abilităților soft sunt importante. Ele pot influența, în timp, sănătatea fizică a copilului, stările psihice, rata de succes în viață, nivelul veniturilor ulterioare și tendințele spre vicii. La o scară mai largă, pot influența echilibrul și pacea unei societăți.
Atenție la dezechilibrul emoțional care își are sursa în familie. De la tată/mamă la copil, dezechilibrul emoțional ,,se ia".
Sunt părinți care își manifestă fără nici cel mai mic filtru suferințele emoționale în fața copiilor lor. Este foarte bine că emoțiile sunt exprimate, totuși o presiune exagerată pusă pe umerii copilului poate deveni foarte ușor toxică. Cu alte cuvinte, ce e prea mult, strică.
Copiii au extraordinara abilitate de a își simți părintele, de a percepe emoțiile acestuia, deci ar fi extrem de greșit ca părintele să le ascundă. Copilul are nevoie să vadă că părintele este câteodată fericit, câteodată trist, câteodată dezamăgit.
În concluzie, o manifestare echilibrată a tuturor emoțiilor în cadrul familiei va ajuta copilul să obțină cu ușurință un echilibru emoțional pe termen lung, fără a-și reprima trăirile dar și fără a exagera într-o anumită stare, lucru care i-ar dăuna.