Un copil, din prima zi de viață, este o ființă umană care merită respectul adulților. Respectul este definit astfel:
Respect = Atitudine sau sentiment de stimă, de considerație sau de prețuire deosebită față de cineva sau de ceva.
În cultura românească de parenting, mai ales când vine vorba de generațiile mai vechi, respectul pe care adultul/părintele trebuie să îl acorde copilului din prima sa zi de viață nu a fost văzut la adevărata sa importanță. De multe ori oamenii mari gândesc că doar ei merită respectul copilului. Copilul este însă și el o ființă umană.
Din punct de vedere psihologic, toate ființele umane au nevoie de două tipuri de respect:
- respectul de sine
- respectul pe care îl primesc din partea celorlalți.
Copiii nu fac excepție. Ei au nevoie de respect de sine pentru a crește echilibrați emoțional, pentru a avea încredere în forțele proprii și pentru a avea o percepție cât mai aproape de realitate despre sine.
Pentru copiii însă, respectul pe care îl primesc din exterior are valoarea dacă vine din partea persoanelor pe care ei le iubesc cel mai mult: părinții lor, bunicii, mai târziu profesorii.
Acest respect se poate manifesta de la a i se vorbi copilului cu blândețe până la a-i respecta intimitatea și preferințele, a nu-l umili, a-l înțelege.
În plus, o creștere în acest spirit îi va cultiva copilului, în timp, respectul față de părinții săi. Căci prin puterea exemplului copilului i se arată un anumit tip de atitudine civilizată și el va crește în această normalitate.
Cum îi putem arăta copilului respect? Prin atitudine, prin gesturi simple:
* ascultându-l atunci când are nevoie să povestească ceva sau să spună ceva adulților;
* oferindu-i posibilitatea de a face și propriile alegeri, stimulându-l să analizeze înainte de a lua deciziile și acordându-i încredere;
* vorbindu-i cu formulele de politețe te rog, mulțumesc, scuză-mă, chiar dacă este doar un copil. Este o lecție importantă despre respect pe care i-o predai și așa va învăța cel mai eficient să le utilizeze și el;