Se discută frecvent despre perioada sensibilă din viața unui copil, când în familie apare un nou bebeluș. Însă, pot exista și situații diferite, în care copilul mai mic trece printr-o ,,criză de gelozie" pe copilul mai mare. 

De obicei, apare când copiii sunt de același sex - doi frați sau două surori. Ce pot face părinții pentru a îmbunătăți această situație?

Chiar dacă învățăm copilul așa cum este corect să se compare doar cu el însuți, să încerce să fie mai bun decât a fost ieri, stă în natura umană să ne comparăm cu ceilalți. Frații nu fac excepție și instictual copiii vor face acest lucru.

Când vorbim de gelozia unui frate mai mic, pe fratele mai mare, frustrarea vine de fapt din nevoia copilului mai mic de a-l egala pe cel mare, dar această egalitate nu are cum să fie obținută. De aceea, ar fi o greșeală ca cei mari să încerce să o păstreze sau mai rău, să o alimenteze.

Calea cea mai eficientă și firească este de a accetua diferențele și de a evita comparațiile! Doar subliniind aceste diferențe dintre copii, îi putem ajuta să se identifice cu ei înșiși. 

Calitățile fiecăruia vor fi apreciate separat, iar preferințele vor fi de asemenea gestionate separat (de exemplu nu le cumpărăm două jucării la fel dacă vârstele lor sunt foarte diferite, nu două hăinuțe de aceeași culoare dacă fiecare dintre ei are alte preferințe cromatice, nu două ciocolate de același tip, dacă fiecare copil dorește altă aromă).

Dacă părinții pun semnul de egalitate între copii, prin comportamentul față de ei, copilul cel mic se va raporta întotdeauna la alegerile copilului mai mare și în timp se poate dezvolta sentimentul lipsei de valoare. Rolul părinților este de a da valoare fiecarui copil în parte. Fiecare dintre ei trebuie să se simtă unic și important. Iar în copilărie acest sentiment poate fi dezvoltat doar prin atitudinea părinților.