Adela Mărculescu s-a născut la data de 21 decembrie 1938, în prezent având frumoasa vârstă de 84 de ani. Este o actriță de teatru și film din România, foarte iubită de public. În prezent joacă la Teatrul Național din București, iar din 2001 este cetățean de onoare al municipiului București.
A urmat studiile la I.A.T.C în 1963 și a debutat în anul 1965 în co-producția româno-franceză “Serbările galante”, un film regizat de René Clair, unde a jucat alături de Jean-Pierre Cassel și Forry Eterle. Au urmat multe filme și colaborări cu regizori renumiți.
Printre cele mai cunoscute spectacole de teatru în care a jucat se numără:
Omul care a văzut moartea
Vrăjitoarele din Salem
Trilogia antică
Poveste din Hollywood
Harvey
Dragă mincinosule
Vecina de alături
Anul viitor la aceeași oră
Mașinăria Cehov
Viață de actor
Dulcea pasăre a tinereții
Take, Ianke și Cadîr
Dona Diana și multe altele.
Adela Mărculescu a jucat însă și în filme. Iată câteva exemple pe care publicul le-a adorat:
Dumbrava minunată (1980) – Toamna
Iancu Jianu haiducul (1981)
Alo, aterizează străbunica!… (1981)
Declarație de dragoste (1985)
Un oaspete la cină (1986)
Primăvara bobocilor (1987)
Păcală se întoarce (2006)
Președintele României Ion Iliescu i-a conferit actriței Adela Mărculescu la 7 februarie 2004 Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofițer, Categoria D – “Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”.
În cadrul celei de-a 14-a ediție a Galei Premiilor Gopo, organizată în anul 2020 actrița a fost laureată cu Premiul pentru întreaga Activitate.
Despre viața sa personală, a povestit chiar actrița:
„Familia mea consanguină… e numai sora mea. O diferenţă de câţiva ani, ea mai mică, eu mai mare, ea «prosticica», eu «artista», ea, primul meu spectator la primele mele spectacole în curtea casei, noi două pe care mama ne-a lăsat una alteia şi ne-am redescoperit. Şi «prosticica» a crescut şi acum câţiva ani în urmă, printre cărţile ei, mi-a dăruit «ADELA»– cartea vieţii mele de o parte şi de cealaltă a cortinei, atât de adevărată, punctând etapele vieţii mele cu cea mai fermecătoare probitate. Frăţeşte. Loial. Natural. Simplu şi spontan. Ea şi prietenul nostru Ion Moldovan mi-au făcut o mare, mare surpriză. Şi ştim amândouă acum să punem la «puşculiţă» cum zic eu, vorbe, amintiri, clipe, peste vorbe, amintiri, clipe, să ni le povestim, să ne bucurăm de toţi cei care, în amintirea noastră, rămân tineri şi frumoşi, pentru că timpul trece, dar ce-i frumos în suflet nu piere. Şi de aia umblăm cu sufletul la purtător.” s-a confesat actrița într-un interviu acordat publicației „Click!”.
Actrița a avut două căsnicii de-a lungul vieții, una cu regizorul Miron Niculescu, poveste care a început după ce aceasta s-a angajat la Teatrul Național din București, iar despre motivul despărțirii nu a dorit să declare foarte multe, punctând doar faptul că s-a întâmplat pur și simplu, așa cum se întâmplă toate în viață.
„Ce se spune sunt, de multe ori, legende mai frumoase sau nu. Şi noi, care suntem mai în faţa oamenilor, noi, care deseori îi ajutăm prin ceea ce facem să-şi aleagă propriile visuri, noi suntem, aşadar, principalii eroi. Atât vreau să spun: nu am făcut şi nu fac compromisuri cu viaţa mea, cu scena mea.
E una şi aceeaşi pentru un actor! Nu ne discreditaţi, oameni buni, nu ne desfiinţaţi! Amoruri în lumea teatrului n-am avut! Prietenii adevărate, puternice… da. Carmen Stănescu şi Damian Crâşmaru – eternul meu partener de succese!
S-or fi ţesut poveşti pe lângă? Nu ştiu… dar m-ar amuza. Ne-ar amuza! Pe toţi trei! Iar cu Miron Niculescu m-am măritat după ce am intrat în Teatrul Naţional. De ce s-a destrămat?Simplu… cum se întâmplă toate în viaţă. Simplu…Atât”, a povestit actruița într-un interviu pentru qmagazine.ro
Cea de-a doua căsnicie a fost de data aceasta cu actorul Emerich Schaffer, cu care a trăit o poveste de dragoste adevărată, despre care ar fi sperat să reziste până la finalul vieții.
“A fost o iubire profundă, cu multă, multă prietenie la mijloc – făcută parcă să reziste. Erau vremurile prea tulburi şi greu de suportat pentru un neamţ născut şi crescut în România, cu fraţi dincolo. Nebunia şi vraja Occidentului l-au cuprins. A plecat. Eu n-aş fi făcut-o pentru nimic în lume. Ce s-a întâmplat acolo nu ştiu. Atâta pot să spun: bolnav, pe patul de moarte chiar, a venit în ţară. Ne-am văzut, ne-am vorbit, ne-am bucurat şi întristat totodată. Era regretul unei vieţi risipite”, a povestit actriţa, potrivit BZI.ro
Actrița nu a avut niciodată copii, dedicându-și viața pasiunii sale, actoria, timp de peste 60 de ani.
Colegi de breaslă și prieteni de-o viață au sărbătorit-o în luna iunie a acestui an pe actrița Adela Mărculescu, la Teatrul Național din București, cu ocazia lansării unui nou volum biografic care îi este dedicat, „Adela: Tot ce mi-am dorit”, scris de Ion Moldovan.
Cu această ocazie, artista a declarat pentru click:
Ne-a spus domnul Ion Moldovan că a durat jumătate de an lucrul la această carte scrisă în formă de interviu…
A.M: Se poate.
Ni se pare că această carte este mai mult decât o biografie… E și un grozav album foto…
A.M: E adevărat. E mai mult decât o carte. O s-o citiți și, după aia, vorbim.
Am răsfoit-o deja…
A.M: Eh, nu e cu uitatul. Asta trebuie citită! Nu merge altfel.
Încă jucați teatru. În câte spectacole vă putem vedea, în perioada aceasta?
A.M: Acum joc în patru spectacole – trei aici, la Teatrul Național, și unul la Teatrul Elisabeta.
Poate aveți totuși un anumit ritual în zilele în care vă pregătiți să urcați pe scenă?
A.M: Nu, nu se fac lucruri speciale. Sunt suficiente gândurile la tot ceea ce trebuie să faci. Nu-i nimic special.
Mai predați la Universitatea Hyperion?
A.M: Da, sigur.
Și mai primiți și propuneri să jucați și în alte spectacole?
A.M: Da, normal.
Le-ați acceptat sau le veți accepta?
A.M: Nu știu. Să vedem, să le studiem…
Depinde de ce?
A.M: De mine.
Și de timpul pe care îl aveți?
A.M: Depinde de mine, dacă îmi plac sau nu.
Dar oferte de film?
A.M: Nu, asta în nici un caz! La tot ce văd eu acum în cinema, nu.
La ce să ne mai așteptăm, anul acesta, de la Adela Mărculescu?
A.M: În primul rând, să ne așteptăm să fim toți sănătoși. Asta este cel mai important! Și dumneavoastră, și noi, și Teatrul Național.
Povestea bunicii materne pe care spune că a moștenit-o foarte mult și la trăsăturile fizice, a impresionat-o pe Adela Mărculescu foarte mult și i-a marcat copilăria.
„Malama a venit în România impreună cu soțul ei, Nicolae Banos, în 1916, dintr-o mică localitate din Asia Mică, pe lângă Troia – descoperità în secolul trecut de Schliemann – fugind de turci… (…) S-au întâmplat lucruri groaznice. (…) Bunicii mei – ca sã vezi – au fost salvați de un turculeț pe care-l crescuseră pe lângă ei”, îi spune Adela Mărculescu autorului cărții.
„Seara, târziu, le-a spus cu disperare: «Sã nu vă prindă zorii aici. În depărtare e un vapor să vă ia. Vă duc eu cu barca…». Au luat în fugă ce-au apucat, o biblie de la 1847, câteva bijuterii, aflate și astăzi la noi – la Olguța (sora ei, n.r.), păstrătoarea de toate cele – câteva fleacuri, cât mai puține, și au plecat”, a mai spus Adela Mărculescu.
„Cu ceilalți membri ai familiei care nu au reușit să plece ce s-a întâmplat?”, o întreabă autorul biografiei. „A fost o nenorocire… Un adevărat măcel… Prăpăd, ce mai! Un frate al bunici a fost ucis… Alți membri ai familiei s-au salvat, care cum au putut, stând ascunși, ori fugind încotro au văzut cu ochii”, a răspuns actrița.
Adela Mărculescu a fost și este foarte iubită de colegii de breaslă. Radu Beligan spunea despre ea: „Când a păşit pe scena Naţionalului, o fetiţă oacheşă de o frumuseţe clasică, inteligentă şi plină de farmec, în rolul Sorinei din „Înşir’te Mărgărite”, oamenii de teatru au salutat în adolescenta Adela Mărculescu apariţia ingenuei lirice şi dramatice de care teatrul avea atâta nevoie. Cariera artistică s-a desfăşurat armonios şi ascendent din succes în succes. Cu fiecare nou spectacol, sonda tot mai adânc caracterele, îşi diversifica mijloacele de expresie, îşi amplifica şi nuanţa vocea, care avea să facă din ea una din celebrele spunătoare de versuri ale Teatrului românesc.”