Băiețelul care nu-și folosea arma secretă
Lui Luca nu îi mai plăcea de la o vreme să meargă la școală. Parcă toți colegii lui se schimbaseră. Nu mai aveau aceeași răbdare, se enervau ușor și intrau în conflict la fiecare pas. De câte ori își dorea să facă ceva, se termina rău.
De exemplu, când voia să coloreze cu anumite carioci. Chiar atunci, dorea să le ia și Matei. Fiecare trăgea cutia spre el, până ajungeau să se îmbrâncească. Sau când jucau „sticluța cu otravă” și Irina încălca regulile. El o trăgea de tricou, ea se întorcea și îl lovea cu palma, apoi tot ea începea să plângă. Așa că, nu se mai bucura când trecea week‑end‑ul. Nu mai avea motive de veselie și și‑ar fi dorit să nu se mai simtă atât de tulburat în compania celorlalți copii.
În sinea lui, ar fi vrut să reușească să se înțeleagă cu toți colegii. Dar nu știa cum. Într‑o zi, s‑a hotărăt să îi povestească bunicului și nu i‑a părut rău. Bunicul părea că are soluția salvatoare: i‑a spus să se gândească bine atunci când este pe cale de a se certa cu un coleg, pentru că are toate „armele” necesare pe care le poate folosi la nevoie.
Și‑ar fi dorit să continue conversația interesantă cu bunicul, dar aceasta le‑a fost întreruptă de un eveniment fericit: un prieten foarte vechi de‑al bunicului, pe care îl aștepta în vizită, l‑a sunat să‑l anunțe că sosește mai devreme.
Luca s‑a retras în camera sa și gândindu‑se la vorbele bunicului, își spuse: „Are dreptate, nu pot rezolva toate conflictele cu mâinile goale, am nevoie de arme.”
Și a pus în ghiozdan o scobitoare, o va putea folosi să înțepe pe cineva. A pus și un elastic, foarte usturător. În final a adăugat cinci boabe de fasole, care se puteau transforma în adevărate gloanțe, dacă erau lansate cu ajutorul unui bobârnac. Hotărî că pentru început sunt suficiente și dacă va fi nevoie, va suplimenta „arsenalul”.
A doua zi la școală le‑a folosit pe toate. Când Maria i‑a umblat în penar fără să‑i ceară voie, i‑a aplicat un elastic usturător peste mânuță. Fratele ei, coleg de clasă cu ei, i‑a sărit în ajutor, dar Luca s‑a apărat strategic aruncând cu fasolea. În final, când l‑a înțepat pe Ciprian cu scobitoarea, s‑au certat atât de tare încât învățătoarea a hotărât să le dea avertisment scris și să stea de vorbă cu părinții lor.
Acasă, Luca i‑a povestit bunicului cum a încercat să folosească „arme secrete” pentru a fi mai puternic, dar situația nu s‑a rezolvat, ci a devenit mai rea.
Însă bunicul, i‑a explicat:
— Dragul meu, nu la astfel de arme mă refeream. Singurele „arme” destul de puternice să rezolve problemele tale sunt cuvintele. Folosește‑ți cuvintele, înainte de orice! Și stăpânește‑ți mânuțele! Tu ești șeful tău, tu ai controlul, știu că poți. Încearcă și să știi că cele mai puternice cuvinte sunt: „scuză‑mă, te rog, mulțumesc, te iubesc”.
A doua zi, Luca s‑a gândit să încerce strategia bunicului. Când a vrut să intre în bancă, Costin îi bloca trecerea. În loc să îl împingă într‑o parte, Luca îi spuse: „Scuză‑mă…, te rog! Doresc să trec.” Iar Costin îi făcu loc. Urmă un firesc „Mulțumesc!”.
Ca de obicei, Maria întinse mâna spre penarul său, să apuce o culoare. Luca îi spuse: „Acum am nevoie de penar, nu îți pot împrumuta nimic, dar în cinci minute termin și dacă mă rogi frumos, ți‑l împrumut. Nu îl mai lua de parcă ar fi al tău. Folosește‑ți cuvintele, cere‑mi voie!”
Maria a înțeles, nici ei nu îi plăcea când se certau. Și a așteptat ca Luca să termine, apoi i‑a cerut voie să folosească culorile lui.
Metoda bunicului funcționa. „Folosește‑ți cuvintele!” era cel mai bun sfat pe care îl primise.
Și pentru că la el a funcționat, le‑a dezvăluit colegilor „arma secretă”. Care funcționa, de fiecare dată când era folosită. Iar Luca a început să meargă din nou cu plăcere la școală!
Povestea pentru dezvoltarea empatiei face parte din cartea mea ,,Andrei și Pietricia Prieteniei".
O găsiți în majoritatea librariilor online, printre care:
Librăria Delfin - https://bit.ly/3xloDyq
Libris - https://bit.ly/3v9Xagj
Cărturești - https://bit.ly/3LSAeZP
Cartepedia - https://bit.ly/3v9Xv2z