Am început să scriu din tinerețe, căutând de-a lungul timpului să învăț cât mai mult despre arta de a scrie. Trăiesc de aproape douăzeci de ani în diaspora. Am locuit treisprezece ani în Spania, iar acum locuiesc la Berlin în Germania, unde lucrez și scriu în timpul liber.
De obicei, îmi public scrierile la revistele:„Armonii Culturale”, „Boema”, pe site-ul „Resurse Creștine” ș.a. În anul 2020 editura „Armonii Culturale” mi-a publicat o carte de nuvele-povestiri intitulată: „Mesagerul”, iar în aprilie 2021 la Editura „Epubli” din Berlin am publicat o nuvelă în format electronic, în limba germană, intitulată: „Über die Enttäuschungen des Lebens” (Mai presus de dezamăgirile vieții).
De asemenea am participat cu o povestire în cadrul antologiei literare: „Primăvara se numără prozele” organizată de: Editura „Inspirescu” din Pitești în anul 2021, și la proiectul literar „Milenarium” organizat de: Editura „Armonii Culturale”.
În anul 2023 am realizat la LED Force Edituea din Iași, coordonată de Cristian Arsenoi, prima mea carte în format electronic multimedia, cu titlul: Puterea celor slabi."
Despre cartea ,,Lumea suferinzilor", autorul ne spune:
,,Pe când selectam din laptopul meu textele pentru această carte, am trăit un sentiment înălțător și anume, am simțit că pot clădi ceva măreț. Într-adevăr o carte este un lucru minunat pe care un autor îl oferă oamenilor. O carte se poate impune prin valoarea ce o conține și poate influența și aduce lumină. Ce minunat e că există atâtea cărți bune ce ne pot ajuta să pășim pe căile binelui! Și ce minunat e că de-a lungul timpului scriitori valoroși ne-au lăsat ca moștenire gândurile lor cele mai sublime sub forma unor diferite lucrări literare. De aceea am spus mereu că toți cei ce nu vor să citească pierd enorm de mult."
Constanța Popescu, Poet - Membră a Uniunii Scriitorilor din România, spune despre cartea ,,Lumea suferinzilor":
,,Dacă ne-ar pune cineva să facem o erarhizare a celor mai importante lucruri din viața noastră, cum ar arăta? Care ar fi cel mai important lucru pe care l-am evidenția? Familia, sănătatea, banii, cariera, iubirea ? Dumnezeu unde ar fi, pe ce loc? Așa ca să dea bine și să arătăm că avem în vedere doar lucrurile imporante, vitale, mulți ar spune sănătatea, apoi familia, copiii, sau întâi iubirea, iar pe la urmă banii, cariera, deși piramida este inversată.
Astăzi marea majoritate își riscă sănătatea, stabilitatea familiei, chiar mare sau cum o fi ea, iubirea, pentru bani, unii pentru carieră.
În această carte, Lumea suferinzilor, a lui Eugen Oniscu, care m-a impresionat mult și încă nu știu cum să o cataloghez, un fel de eseu memoriapuzzleroman, ceva cu din toate.
De la început, prin toate povestirile prezentate constatăm motivarea plecării, emigrării în țările occidentale, banii, stabilitatea financiară, a oamenilor cu puteri economice minime sau greu de realizat.
Căutarea unui perimetru citadin cu posibilități de a câștiga destul de mult și dacă se poate repede, ca să poată intreține și viața lui, a personajului (și sunt multe!) și să fie sufiecient și pentru cei lăsați în țară. Aici ordinea sunt banii și atât.
Deși ar fi fost valoroasă sănătatea, familia care poate fi oaza de ozon a vieții, desigur iubirea, catalizatorul și motivația acțiunilor tuturor."
Lumea suferinzilor
Într-o seară de iarnă goală, mă întorceam de la o întâlnire de tineret, însoțit de câțiva tineri.
Pe atunci, la cei douăzeci și patru de ani pe care îi aveam, eram cuprins de o mare înflăcărare, când susțineam anumite idei.
Îmi aduc aminte, că și în acea seară îmi susținusem cu înverșunare opinia. Pe atunci, nu aveam prea multă experiență și de aceea tot entuziasmul meu mă împingea spre fanatism religios.
Acum, privind în urmă, îmi dau seama, ce bine ar fi fost, dacă nu m-aș fi angrenat în unele controverse religioase și aș fi stat liniștit în banca mea.
Dar pe atunci gândeam altfel și cuprins de elanul tinereții mele, mă avântam în unele dispute pe teme biblice, și așa făcusem și în acea seară. Mergeam pe stradă, continuând discuția cu acei tineri ce mă însoțeau.
La un moment dat, când se așternu o clipă de tăcere între noi, Ionuț îmi spuse privindu-mă:
- Tu ai avut dreptate în ceea ce ai susținut, pentru că lucrurile sunt așa cum ai afirmat.
Am rămas surprins, privindu-l cu mirare pe acel tânăr de nouăsprezece ani, care în urmă cu ceva timp îmi atrăsese atenția.
Întrebasem pe cineva cei cu el, de unde venea, și aflasem că venea dintr-o lume dură a satului și că lucra de câțiva ani cioban la o stână.
Un timp, privindu-l în acea biserică mă întrebasem:
„Oare cât înțelege el despre Dumnezeu?”
Și deodată tot ceea ce spusese, îmi dezvăluia faptul că în adâncul ființei lui, exista o sete a sufletului său după Dumnezeu.
Străbătuse un drum greu prin viață, până la cei nouăsprezece ani ai săi.
De altfel, totul se citea pe chipul său, marcat adânc de vicisitudinile vieții. Nu era prea înalt și nici prea corpolent, avea părul negru puțin încrețit, ochii căprui, în care i se citea acea foame după lucrurile spirituale.
Fața sa dădea impresia unui suflet sărman, înfrigurat de necazurile vieții și care venise să se încălzească la focul Evangheliei.
Puteți citi cartea integral și gratuit AICI.